„Poftiți, nu vă sfiiți, e nuntă de cinci stele și toată lumea e invitată, că doar se cântă în stradă! Berbecuțul la proțap e aproape gata, iar între timp vă puteți prinde în hora manelelor, doar dacă aveți bani pentru lăutari.

Nimeni nu încinge asfaltul gratis, mai ales când în jur tinere cu rochii sclipitoare mișcă din șolduri, mai ceva ca la aerobic.”

Nu, nu fac PR pentru nunțile romilor, dar cam așa ar trebui să sune invitațiile. Și, credeți-mă, nu ar dura mult până când sloganul ar fi preluat și la petrecerile românilor.

Să facem o analiză a evenimentelor organizate în ultimii ani. De la rochiile de mireasă ale româncelor, pline de pietre si accesorii strălucitoare „implantate” pe poalele rochiilor cu…discreție, până la torturile cu mii se etaje și formațiile care, după miezul nopții, nu se poate să nu cânte cel puțin o manea.

Unde e diferența? Și, atunci, de ce noi, ca popor, condamnăm ceva ce am preeluat deja și care ne și place?

Nuntă de romi, cu spectatori români

Și, da, a fost nuntă la mine în cartier. Nu locuiesc în Ferentari și nici în Rahova (două cartiere din București, populate de romi) ci undeva în centrul orașului, într-o zonă însă în care românii sunt rari.

Nu știu cum au ajuns romii să pună stăpânire pe cartier, cert este că în fiecare săptămână, în zilele de marți și joi, e mare petrecere, mare.

Paradoxul este că atunci când vecinii mei nu petrec, sunt foarte săraci. Mai că i-ai crede, dacă nu ai sta zi de zi în apropierea lor. Cum își permit petrecerile? Ei bine, după cum spune Bursuc, impresarul maneliștilor, în documentarul BBC, „The New Gypsy Kings”, fac și ei oale și ceaune…probabil!

Pentru că în casă nu se putea sta, am mers la nuntă. Nu am avut nevoie de invitație, pentru că era pe domeniul public, pe o stradă întreagă mai exact, blocată de invitați și lăutari. Mare parte dintre spectactori erau români.

Deloc deranjați de hărmălaia dintre blocuri și care se mișcau pe ritmurile de manele. Dacă tot e gratis, să profite din plin de moment! Și, mai ales, să ia notițe, că nu se știe când cineva din familie face nuntă și are nevoie de sfaturi legate de muzică sau ținute!

Dar, ideea de bază este alta. Fie nu conștientizăm, fie suntem ipocriți și nu recunoaștem că ne plac manenele și lăutarii și nunțile în stradă și că, unii dintre noi, ne-am dori să ne vadă toți vecinii cum petrecem în fața blocului.

În schimb, pentru că regulile ne impun asta, ne ascundem în restaurate cu oglinzi aurite, ne așezăm la mese, decorate cu fețe de masă strălucitoare și ascultăm manele, la nunțile românilor, dar în spatele pereților și a ferestrelor cu draperii groase.

Doriţi o mostră de nuntă fără perdele în stradă, vă rog, poftiți:

Ne place aurul și nu ne place să-l ascundem. Îi invidiem pe romii cu mașini scumpe și ne dorim să fim ca ei. Le invidiem casele cu turnulețe, dar nu recunoaștem asta. Casele din lut, ale țăranilor care au trudit toată viața, din greu, ne dezgustă

. Portul popular nu ne atrage, pentru că vrem rochii colorate. Tradiționalul românesc se transformă treptat în tradiționalul romilor care s-au îmbogățit peste noapte, din muncă cinstita cu prostituate sau droguri.

Să fim clar înţeleşi: ce am scris mai sus NU e despre noi chiar toţi. Ci despre cei care nici măcar nu au tăria să recunoscă ce ascund în spatele ipocriziei.