Râmnicu Vâlcea, un oraș cu 100.000 de locuitori, are trei televiziuni, două posturi de radio și o puzderie de ziare tipărite și online (în jur de 20, fără a le socoti pe cele din județ).
Dacă ar fi o chestiune serioasă (mă refer la meseria asta de om al condeiului), la multitudinea asta de instituții de presă ar trebui să muncească peste 100 de jurnaliști, adică ceva mai mult decât angajații Poliției din oraș.
Fiindcă presa a decăzut însă foarte mult, dintr-o meserie nobilă, de informare, ajungând acum o curvă a politicului și administrativului la nivel de țară, orice individ căruia nu-i place munca, căruia nu i-a placut cartea, care se crede buricul pământului și ar vrea să ciupă niște bănuți care-i ajung lunar abia pentru țigări și băutură și-a facut ziar online și scrie după ureche!
Lucrează singur, cel mult în doi, deoarece pustiul de bani pe care îl adună lunar nu ajunge să îl împartă și cu alții. Laudă pe cei care îi dau și înjură ca la ușa cortului pe cei care nu îi dau, singurul etalon fiind banul pe care îl primește, nicidecum vreo scară a valorilor.
Presa din Râmnicu Vâcea s-a transformat de mulți ani (păcat!) într-o troacă de lături, din cauza unor neprofesioniști care și-au pus niște legitimații de gât pe care scrie “ziarist” și care au trecut la atac! Să ne înțelegem : dacă iau azi un nene de pe stradă și îi pun la gât o legitimație pe care scrie “Jurnalist la Ziarul Balanța”, el poate intra în orice instituție publică să adreseze întrebări. Adică…e ziarist! Fără studii, fără vreo pregătire în domeniul ăsta! Înțelegeți cam cum stă chestiunea?
Există și profesioniști în această branșă. Sunt oameni culți, care au trudit din greu să construiască un ziar și care au învățat meserie în primii ani după Revoluție, (alții chiar dinainte) când orice redacție de presă avea cel puțin 10-15 angajați.
Au rezistat greu, dar cu toate că acum mănâncă presă pe pâine, în sensul că știu să scrie o anchetă, un reportaj, o recenzie, un comentariu, un editorial (lucruri pe care nu le-am mai citit de ani de zile în vreun ziar local), s-au dedulcit și ei, fie la banul public, fie la mărunțisul politicienilor și s-au lenevit. Mai grav este, însă, că nu îi iau de moț pe neaveniții ăștia agramați, apăruți ca ciupercile după ploaie, care se cred ziariști și care aruncă zilnic cu noroi pentru a-și primi solda. Ei, lupii tineri! Putem spune că se complac!
Să nu vă fie cu supărare dacă, iaca, se mai găsi cineva care să scrie la ziarul ăsta: Balanța! Nu va cere și nu va primi niciun sfanț de la nimeni dintr-un simplu motiv: are o meserie! Dar îi place să scrie.
Deci, dragi colegi “ziariști” să nu vă simțiți jigniți și să nu vă fie teamă că publicația asta va atenta la contractele cu care alergați asiduu la toate instituțiile, ca să vă asigurați traiul. Nu! Va lua, însă, atitudine față de tot ceea ce va considera că e imoral, ridicol, ilegal și de prost gust într-un oraș care, cândva, l-a inspirat și pe Caragiale.
La proxima vedere!